Spitalul de nebuni

Stau pe un scaun ruginit, la o masa din tabla, rotunda, intr-o gradina cu foarte multa verdeata. Mai sunt vreo 4-5 persoane in jurul mesei. Nu le cunosc, nu au trasaturi pe care sa le disting. Afara e seara si bate vantul destul de puternic. Pe masa e o tava pe care sunt niste foi ingalbenite. Gradina e curtea unei case mari, ca o vila veche facuta toata din piatra. Vad in stanga mea, undeva mai departe printre niste pomi, o silueta care vine cu viteza foarte mare spre mine. Nu ma ridic, doar ma intorc speriata la persoana din dreapta mea si ii spun incet "vezi si tu?". Ma intreaba ce ar trebui sa vada, uitandu-se mirata imprejur. Ii arat spre locul din care venea silueta dar nu mai e nimic acolo. Ii spun ca nu mai conteaza si ma ridic de pe scaun. Merg spre casa, imi asez o patura, pe care aparent o aveam pe mine, pe spate si pe cap si intru. Sunt intr-un hol foarte mic, in stanga e un coridor lung si intunecat iar la 2-3 pasi in fata mea incep niste scari spiralate pe lateralul carora erau geamuri care dadeau in spatele casei. Incep sa urc scarile si vad intr-unul din geamuri reflexia unei femei mici de inaltime, cu halat si papuci albi de spital. Ma uit sa vad unde e, crezand ca e pe scari pe undeva, dar nu e nimeni imprejur. Urc in continuare si deodata aud un barbat care ma striga sa ma opresc si alearga pe scari dupa mine. Ajunge langa mine, e chel, inalt, foarte slab si palid, imbracat in pijamale si cu un halat gri ca de prosop. Imi spune " ai vazut-o pe sora Tina, nu-i asa? daca ai vazut-o inseamna ca au inceput sa-ti dea si tie pastile. ti-au dat marticon. sa nu le mai iei, sa pleci de aici! cat de repede poti!". Nu am zis nimic iar barbatul a coborat scarile speriat si mormaind ceva si gesticuland . A luat-o pe coridorul intunecat. Am urcat mai departe pana la un etaj la care erau foarte multe camere. In fata unei usi statea femeia pe care o vazusem mai devreme. Ma sperii, fug, cobor scarile, ies din casa si ma asez inapoi la masa, unde erau aceleasi persoane. Intind mana sa iau foile de pe tava dar ma bate cineva pe umarul drept. Langa mine e un barbat care are un carucior cu un copil. Imi spune ceva la ureche dar eu nu aud nimic. Mai incearca o data dar tot nu reusesc sa inteleg. Copilul se uita la mine si il iau in brate. Il pun pe genunchi si in timpul asta vad cu coada ochiului ceva miscand in stanga. E silueta de mai devreme care sta pe loc si se uita fix la mine. Apoi incepre iar sa se miste foarte repede, parca pluteste. Ma uit sa vad reactiile celor de la masa, sa vad daca oberva cineva, dar nu mai era nimeni langa mine. Nu mai aveam copilul pe genunchi, aveam foile de pe tava. Silueta dispare din nou. Ridic foile ca sa vad ce e scris pe ele.
Ma trezesc.