Actually the best night ever

Sunt in casa in care am copilarit, o casa cu 11 camere, in forma de L. Stau intr-un pat cu F, intr-o camera mobilata foarte batraneste, in care intra foarte putina lumina pe un gemulet mic. (...)F a adormit, eu ma ridic din pat, sunt desculta si cu o camasa alba pe mine. Ies din casa, in curte, unde ma duc spre un leagan. E soare si parca e primavara. Incep sa ma dau in leagan, cu spatele la casa. F vine foarte nervos si imi spune sa intru la loc in casa. Eu nu vreau, ma sperii si fug prin capatul celalat al casei. Intru in prima camera in care pe un perete e un pat foarte mare si pe restul peretilor sunt rafturi cu carti. Langa pat e o usa in broasca careia e o cheie veche. O descui si intru intr-un fel de debara. Mai fac un pas si cad ca intr-un tunel, un fel de tobogan facut din pamant. Cad cu fata pe pamant si ma lovesc. Cand ma ridic sunt ca intr-un labirint sub pamant, cu torte puse pe pereti. F cade langa mine, nu ii vad fata. Ma dau in spate si ma lipesc de perete iar F se ridica, se scutura si se intoarce. Are foarte multe taieturi sau arsuri, nu imi dau seama, pe fata. Incep sa tip la el sa plece. Brusc fata ii revine la normal si incepe sa planga si sa ma implore sa-l cred ca nu era el mai devreme, ca nu stie ce se intampla, sa nu mai fiu speriata. Ma ridic, iau o torta si fug pe unul dintre coridoare. Il tot aud strigand ceva si simt ca e in spatele meu, dar nu il mai vad...
To be continued... am uitat finalul.